megaloman, -ă adj. (despre oameni) fudul, grandoman, infatuat, închipuit, încrezut, înfumurat, îngâmfat, mândru, orgolios, prezumțios, semeț, suficient, trufaș¹, țanțoș, vanitos, <livr.> altier, iactant, <înv. și pop.> înmândrit, măreț, <pop. și fam.> țâfnos, <pop.> falnic, fălos, voinicos, <fam.> buricos, fițos, îngurguțat, <fam.; deprec.> înfipt, <înv. și reg.> pâșin, <reg.> făleț, hireș, lotru, mărnicos, măros, nărtos, nialcoș, ocoș, ostru, pețcheș, sfătos, țândru-mândru, țifraș, țineros, <înv.> fandasios, fumuros, preaînălțat, trufitor, van, zadarnic, <fig.> bățos, împăunat, înțepat, pieptos, scrobit², <fig.; astăzi rar> deșert, <fig.; pop. și fam.> umflat, <fig.; fam.> ațos, proțăpit, <fig.; înv. și reg.> sățios¹, <fig.; reg.> dezmierdat, țepur, <fig.; înv.> umflăcios. Fiind megaloman și dificil, nu are prieteni.