MEGAFON, megafoane, s. n. Difuzor mare și puternic; amplificator. O voce subțire de fată anunța prin megafoanele stației de radioficare.: un spectacol în sala clubului. V. ROM. februarie 1953, 52. ♦ Aparat pentru comunicări verbale la distanță, de forma unui cornet acustic mărit, care e folosit pentru a intensifica sunetul, vocea. Ar debita cu glas de megafon trei sute de cuvinte. C. PETRESCU, O. P. I 18. Din gura căscată a conului de megafon răsună ca un tunet, răspicat, în tot cuprinsul portului comanda căpitanului. BART, S. M. 92.