meditație s.f. I 1 cugetare, gândire, meditare, reflectare, reflecție, reflexie, <livr.> cogitație, <rar> epilogism, <înv.> schepsis. 2 contemplare, contemplație, reverie, vis, visare, <pop. și fam.> toropeală, <fam.> aiurare, <înv.> visărie, visătură, <fig.; fam.> eter. Fata nu îl observă, fiind cufundată în meditație. 3 lecție, lecție particulară, preparație. Unii profesori dau meditații. 4 meditare, pregătire, preparare. II (concr.; lit.) <rar> meditare. Meditația este o specie a genului liric care cuprinde considerații filosofice, morale asupra existenței umane.