Definiția cu ID-ul 918139:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEDIOCRU, -Ă, mediocri, -e, adj. 1. Care nu iese din comun, la un nivel modest, mijlociu, comun. Dumnealui n-ar fi putut îngădui răspunsuri mediocre unui elev pe care-l socotea între elementele valoroase ale gimnaziului. SADOVEANU, N. F. 130. S-a supus prejudecăților și socotelilor strîmte, clocite într-o familie cu destin mediocru. C. PETRESCU, R. DR. 301. Două surori tinere au adus dulceață și cafea. Una din ele... frumoasă ca o zînă. Cealaltă de o frumusețe mai mediocră. BOLINTINEANU, O. 347. ◊ (Rar, adverbial) Găsisem locuință și întreținere... eram mediocru mulțumit. GALACTION, O. I 99. 2. (Despre oameni, despre calitățile și activitatea lor) Lipsit de strălucire, fără spirit, fără valoare. Peruianu era un avocat mediocru, dar învîrtea afaceri care nu mai erau mediocre. VLAHUȚĂ, O. A. III 44.