MEDICAMENTA vb. I. Tranz. (Rar, complementul indică bolnavi sau părți ale corpului lor) A trata cu medicamente, a administra medicamente ; (învechit, rar) a medica. Cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, BARCIANU, SCRIBAN, D. Cu toate că Mamița i-l medicamentase [obrazul] și i-l dichisise, urmele adînci ale proaspetelor zgîrieturi se vedeau cît de colo. STANCU, R. A. III, 241. - Prez. ind.: medicamentez. – Din fr. médicamenter.