MEDIAL, -Ă adj. Care se află la mijloc; median. Cf. COSTINESCU, LM, DDRF. ♦ S p e c. (Despre sunete, rar despre litere) Care se află în interiorul cuvîntului. Cf. NEGULICI, DDRF, SCRIBAN, D. Ă medial devine a [în istroromână]. PUȘCARIU, L. R. I. 230. ♦ (Despre vocale) Care se articulează la partea de mijloc a cavității bucale ; central. Labializarea unei vocale mediale. SCL 1 955, 217. - Pronunțat: -di-al. - – Pl.: mediali, -e. – Din fr. medial, lat. medialis.