MEDELEÁN s. m. (Mold.) Cîine mare. Să se lupte morțiș Cu zăvozii ungurești Ce se numea medeleni, C. STAMATI, ap. CADE. ♦ (Adjectival, despre cîini, p. g e n e r. despre alte animale) Foarte mare. C-un om in casă intră un cîne medelean. NEGRUZZI, S. II, 300, cf. TDRG. Am un bou medelean, pe unde paște, se cunoaște, Pe unde sare, urmă are și fuge-n mare (Rîul). SBIERA, P. 322. ♦ (Regional) Bou molîu. Cf. com. MARIAN, ȘEZ. V, 105, CIAUȘANU, V. 179. - Pl.: medeleni. – Din ucr. меделян.