Medeea – e o figură mitologică, dar și o figură... de stil, la care literații recurg atunci cînd vor să desemneze o femeie în stare de a săvîrși cele mai abominabile crime. Legenda o descrie ca pe cea mai fioroasă dintre vrăjitoare. Medeea a fost soția lui Iason, conducătorul expediției Argonauților. Nepotolită în setea ei de sînge, și-a ucis fratele (spre a scăpa de urmăritorii acestuia), și-a sugrumat copiii născuți din căsătoria cu Iason (fiindcă acesta o părăsise), a dat foc rivalei sale Glauce, a pus la cale paricidul împotriva regelui Pelias… Trebuie să recunoaștem însă că la acest cumplit portret au contribuit în mare măsură și poeții tragici: de la grecul Euripide la latinul Seneca, de la francezul Corneille la austriacul Grillparzer ș.a. care, la desenul lăsat de mitologie, au mai adăugat și alte sîngeroase culori. Heine și-o închipuia astfel: „în picioare, nemișcată de furie, ca o figură de marmură, cu buzele livide, ochii ficși și ucigători, fruntea brăzdată de vine umflate și vinete, cu părul zburlit ca niște șerpi negri și în mînă cu un cuțit însîngerat”. MIT.