MEDEAN, medeanuri, s. n. (Mold.) Loc deschis, teren neacoperit de clădiri, maidan; p. ext. piață. În medeanul unei cișmele, se oprește. Cîteva facle se aprind, rumenind chipurile sinistre. SADOVEANU, O. I 203. La 6 dimineața ne aflam toți, ciotcă, în medeanul din fața primăriei. HOGAȘ, DR. II 130. Iese cîne-cînește în medean, aproape de gazda noastră și găsește un țăran... cu un car încărcat cu lodbe de fag. CREANGĂ, A. 82.