opțiuni

Definiția cu ID-ul 1263069:

Tezaur

MECĂCĂÍRE s. f. (Rar) Faptul de a m e c ă c ă i; (rar) mecăcăit. Cf. PONTBRIANT, D., LM. - Pl.: mecăcăiri. – Și: mecăíre s. f. DDRF. V. mecăcăi.