mecla i vz meclez

meclez i [At: BL II, 169 / V: ~la / E: rrm mekles] (Reg; arg) 1-2 Mucles (1-2).

mucles i [At: ALECSANDRI, T. 736 / V: moc~, moclis / E: rrm muk les] (Arg) 1 Cuvânt prin care se adresează cuiva îndemnul de a păstra un secret Si: (reg) meclez (1). 2 Cuvânt prin care se impune cuiva tăcere Si: (reg) meclez (2)

meclă, mecle s. f. 1. cap, țeastă. 2. față, figură omenească. 3. individ, persoană.

MÉCLA interj. v. meclez.

MÉCLEZ interj. (Regional) Cuvînt prin care se adresează cuiva îndemnul de a păstra un secret, de a nu scoate o vorbă despre un fapt știut, sau prin care se impune cuiva tăcere ; taci!, (argotic) mucles! Cf. BL II, 169, BĂDULESCU-CODIN. - Și: mécla interj, CIAUȘANU, GL., CV 1949, nr. 9, 33, LEXIC REG. 46. – Din țig. mekles.