meclez i [At: BL II, 169 / V: ~la / E: rrm mekles] (Reg; arg) 1-2 Mucles (1-2).

mecla i vz meclez

mucles i [At: ALECSANDRI, T. 736 / V: moc~, moclis / E: rrm muk les] (Arg) 1 Cuvânt prin care se adresează cuiva îndemnul de a păstra un secret Si: (reg) meclez (1). 2 Cuvânt prin care se impune cuiva tăcere Si: (reg) meclez (2)

MÉCLEZ interj. (Regional) Cuvînt prin care se adresează cuiva îndemnul de a păstra un secret, de a nu scoate o vorbă despre un fapt știut, sau prin care se impune cuiva tăcere ; taci!, (argotic) mucles! Cf. BL II, 169, BĂDULESCU-CODIN. - Și: mécla interj, CIAUȘANU, GL., CV 1949, nr. 9, 33, LEXIC REG. 46. – Din țig. mekles.

MÉCLA interj. v. meclez.