mecet n. 1. biserică turcească mai mică decât geamia: strigă Pașa al Diului din vârful mecetului POP.; 2. numele vechiului cimitir turcesc din București (în vecinătatea mecetului): să-l fi dus la Mecet în poala lui Maomet (jocul păpușilor) POP.; 3. (ironic) autoritatea bisericească: ce mai zice Mecetul despre popia voastră? CR. [Turc. MEČIT, loc de închinăciune].