mecanic, -ă s.m., s.f., adj., adv. I s.m. (mec.) 1 mașinist, <rar> motorist, <reg.> moșinar, <înv.> mecanician. Este mecanic la o moară. 2 (rar) mecanic de tractor v. Tractorist. II s.f. 1 (mec.) mecanotehnică. Mecanica este tehnica procedeelor în care intervin forțele motrice, legile echilibrului, mișcării corpurilor și mecanismelor. 2 (fiz.) mecanică cuantică = mecanică ondulatorie; mecanică ondulatorie = mecanică cuantică. Mecanica ondulatorie studiază fenomenele care se petrec la scară atomică și subatomică. 3 (art.; geol.) mecanica solurilor = geomecanică. Mecanica solurilor studiază legile mecanice ale modificărilor scoarței terestre. 4 (art.) mecanica fluidelor = hidromecanică. Mecanica fluidelor studiază legile de echilibru și de mișcare ale lichidelor și acțiunea lor asupra corpurilor solide cu care vin în contact. 5 (tehn.; înv.) v. Mașinărie. Mecanism. III adj. 1 mecanizat, <rar> mașinizat, sistematic. Totul este mecanic în secția de tesătorie. 2 fizic². Acțiunea mecanică a vântului. Prin anumite procese mecanice se produce căldură. 3 (despre manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) inconștient, instinctiv, mașinal, reflex, <fig.> automat, automatic. Salută cu un gest mecanic al mâinii. 4 papagalicesc. Nu este recomandată învățarea mecanică, deoarece nu dezvoltă gândirea. 5 dogmatic, schematic, simplist, <fig.> liniar, rigid. Are o viziune mecanică asupra vieții. IV adv. (modal) 1 inconștient, mașinal, reflex, <înv.> mașinalicește, mecanicește, <fig.> automat, automatic. Răspunde mecanic la toate întrebările care i se pun. 2 mașinal, papagalicește, <înv.> machinalmente, <fig.> automat. Copilul mic repetă mecanic ceea ce spun părinții în casă.