MEASER, -Ă adj. (Învechit) Sărac ; umil; p. e x t. vrednic de milă, vrednic de plîns, nenorocit. E eu mișelu-s și measeru (n e a v u t D.) PSALT. 78, cf. 181. O scoase den domnie, deci o tremease de fu țărancă measeră și de nemică. MOXA, 382/31, cf. 367/38, 388/21. Mă feci measără și mișea și streinată pentru H[risto]s DOSOFTEI, V. S. ianuarie 39^v /14. ◊ (Substantivat) Measerii lui sâtura-i-voiu de pînre. PSALT. HUR. 114^r/9, cf. 6^r/17. Ferice înțelegătorii spre mișei și measeri (m i ș e l H, s ă r i m a n D). PSALT. 78. Născuții și fiii oamerilor, depreură bogat și measeru (m i ș e l D, m i ș e l u l H). ib. 93. Să izbăvești mișelul den mînile vîrtoșilor, mișelul și measerul de răpitorii lui. CORESI, PS. 87/3, cf. id. EV. 118, 180. Bl[a]gosloveaște creștinii, micii și marii, measerii cu bogații, robii și slobodzii. COD. TOD. 200. Să întrăm cu bucurie întru bucurie Domnului nostru, bogații și measerii și cei dintîiu și cei de apoi (a. 1 661). GCR I, 181/15. Că ei bogătașii ocărăsc pre measeri. DOSOFTEI, PS. 41/7, cf. 36/9. Pre cei meseri, pre cei slabi, neputincioși de toate supărările să-i. aperi. N. COSTIN, LET. I A, 27/14, cf. GCR I, 365/2. Că au cunoscut. . . judecata săracului, va face și dreptatea meserilor (începutul sec. XVIII). MAG. IST. II, 204/15. Că a meserilor soartă Lui i place-a apara. ASACHI, S. L. I, 122. Să nu asuprească pe cel siriman și measer. ISPIRESCU, M. V. 48. – Pl.: measeri, -e și meseri, -e. – Lat. miser, -a.