MEAR subst. (Rar) Termen care denumea o anumită taxă. Care ucenic va avea a se băga la meșter. . . după ce se va tocmi, ucenicul să dea mearul un ort starostelui și tuturor meșterilor (a. 1 766). URICARIUL, XIV, 2. - Pl.: ? – Din v. sl. мѣра (bg. мяра, pol. miara) „măsură”.