MEANDRU ~e n. 1) Loc de cotitură (a unui drum sau a unui curs de apă); curbătură; sinuozitate. 2) Ornament arhitectural sau desen, format din linii ondulate, care amintesc de cotiturile unei ape curgătoare. 3) fig. Manevră iscusită prin care se maschează realitatea; șiretlic; truc; tertip; stratagemă. [Sil. me-an-] /<fr. méandre