MAȘINĂRIE s. f. 1. Totalitatea pieselor și angrenajelor care alcătuiesc mecanismul unei mașini (I 1) mecanism; p. ext. mașină (I I). Trebuie să facă mai nainte plan pe hîrtie de orice va să alcătuiască. . . de dulgherie, tîmplărie, mașinărie. DESEN ARH. 9/22, cf. POLIZU, PONBRIANT, D., DDRF, ȘĂINEANU, D. U., BARCIANU, ALEXI, W., ENC. AGR. Ai să le vezi aici, cînd vor veni mașinăriile prietenului nostru Iosif. SADOVEANU, P. M. 23. Un ceasornic cu mașinăria stricată. V. ROM. decembrie 1954, 46. ◊ F i g. Într-o tăcere penibilă, tragică. . . privea la rămășița de viață care încă mai palpita cu îndărătnicie încă în mașinăria aceea umană distrusă. BART, E. 341. În dimineața asta, mașinăria negustorească a Amsterdamului s-a declanșat. SADOVEANU, P. IX, 245. 2. (Regional) Stomac (la om și la vite) (Lăpugiu de Sus-Brad). ALRM I/I h 66/85. - Pl.: mașinării. – Și: (învechit) mahinăríe s. f. PONTBRIANT, D. – Mașină + suf. -ărie, după fr. machinerie.