maîtrise (cuv. fr. [metriz] < fr. maître „maestru”), școală (internat) instituită de biserică pentru a forma cântăreți necesari oficierii slujbei. M. au apărut prin sec. 11-12 ca anexe ale școlilor episcopale, pentru ca, din sec. 14, să devină complet autonome, menținându-se astfel până la Revoluția franceză (în 1791 au fost desființate și înlocuite cu conservatoarele*). M. au fost singurele instituții de învățământ muzical din Franța și provinciile aflate în raza ei de influență culturală (ducatul Burgundiei, Țările de Jos). Pe lângă materiile de specialitate, se predau și noțiuni de cultură generală (în primul rând lb. lat.). Absolvenții puteau fie să continue cariera ecleziastică (Papa Urban IV provenea dintr-o m.), fie să se consacre celei muzicale în calitate de compozitori, maeștri de capelă* sau instrumentiști. Compozitorii neerlandezi din sec. 15-16 își datorează înalta lor pregătire profesională m. unde fuseseră instruiți de copii. Sin.: chapelle; psallette.