MAZILÉSC, -EÁSCĂ adj., s. m. sg. art. 1. Adj. Care aparține mazililor, care se referă la mazili. L-au pus mazil și in rind cu mazilii, dar dajde să nu dea, nici mazilească, nici altfel de dajde (a. 1 741). URICARIUL, II, 29/20. Lipsește slujba atît de starea boierească, cît și de starea neguțitorească și bisericească și mazilească (a. 1802). ib. I, 13. De la bucatele mazilești. . . să se ia cîte 18 bani noi (a. 1814). ib. 214, cf. 215. 2. S. m. sg. art. (În fostul județ Roman) Numele unui dans popular în ritm de brîu. VARONE, D. 115. - Pl.: mazilești. Mazil + suf. -esc.