MAZGĂ s. f. (Ban., învechit) Catîrcă. Un om au vrut să vîndă o mazgă, și pentru ca să o vîndă cu bun preț, o hrănea cu orz să se îngrașă. ȚICHINDEAL, F. 160/12. Nu au dus-o unde se vindea mazglele, ci unde caii cei buni. id. ib. 160/20, cf. ALR I 1132/49, 51. - Și: mázglă (pl. mazgle) s. f. – Din scr. mazga.