MÁXWELL s. n. (Fiz.) Unitate de flux magnetic. Un maxwell reprezintă fluxul inducției de un gauss, normal pe suprafața de un centimetru pătrat. CIȘMAN, FIZ. II, 339. - Din fr. maxwell, germ. Maxwell.

maxwell sn [At: CIȘMAN, FIZ. II, 339 / Pl: ~i / E: fr maxwell, ger Maxwell] (Fiz) Unitate de flux magnetic.

MAXWELL s.m. (Fiz.) Unitate de măsură a fluxului magnetic, egală cu fluxul produs de o inducție magnetică de 1 gauss care străbate o suprafață de 1 cm². [Pron. maxuel. / < fr. maxwell, germ. Maxwell, cf. C. Maxwell – fizician englez].

MAXWELL [MAX-UEL] s. m. unitate de măsură a fluxului magnetic, egal cu fluxul produs de o inducție magnetică de 1 gauss care străbate o suprafață de 1 cm². (< fr. maxwell, germ. Maxwell)

maxwell (unitate de măsură) [w pron. engl. ŭ] s. m., pl. maxwelli; simb. Mx

+Maxwell (fizician scoțian) [pron. meksŭel] s. propriu

maxwell [well pron. ŭel] s. m., pl. maxwelli; simb. Mx

MAXWELL [mæksuəl] (< fr. {i}; n. pr. Maxwell) s. m. Unitate de măsură a fluxului magnetic (simbol: Mx), egală cu 10^-s Wb.

MAXWELL [mæksuəl], James Clerk (1831-1879), fizician britanic de origine scoțiană. Prof. univ. la Aberdeen, Londra și Cambridge. Contribuții la teoria cinetico-moleculară a gazelor (legea de distribuție a vitezelor) și în electromagnetism. A alcătuit un sistem de ecuații care sintetizează toată gama de fenomene ale electricității și a magnetismului (ecuațiile M.). Pe baza acestuia, a elaborat teoria electromagnetică a luminii și a dedus existența undelor electromagnetice („Tratat de electricitate și magnetism”). Prin cercetările sale de astronomie, a demonstrat că inelele planetei Saturn sunt compuse din particule discrete.