maxwell sn [At: CIȘMAN, FIZ. II, 339 / Pl: ~i / E: fr maxwell, ger Maxwell] (Fiz) Unitate de flux magnetic.

MAXWELL s.m. (Fiz.) Unitate de măsură a fluxului magnetic, egală cu fluxul produs de o inducție magnetică de 1 gauss care străbate o suprafață de 1 cm². [Pron. maxuél. / < fr. maxwell, germ. Maxwell, cf. C. Maxwell – fizician englez].

MAXWELL [MAX-UÉL] s. m. unitate de măsură a fluxului magnetic, egal cu fluxul produs de o inducție magnetică de 1 gauss care străbate o suprafață de 1 cm². (< fr. maxwell, germ. Maxwell)

máxwell [well pron. ŭel] s. m., pl. máxwelli; simb. Mx

MAXWELL [mæksuəl] (< fr. {i}; n. pr. Maxwell) s. m. Unitate de măsură a fluxului magnetic (simbol: Mx), egală cu 10^-s Wb.

MAXWELL [mæksuəl], James Clerk (1831-1879), fizician britanic de origine scoțiană. Prof. univ. la Aberdeen, Londra și Cambridge. Contribuții la teoria cinetico-moleculară a gazelor (legea de distribuție a vitezelor) și în electromagnetism. A alcătuit un sistem de ecuații care sintetizează toată gama de fenomene ale electricității și a magnetismului (ecuațiile M.). Pe baza acestuia, a elaborat teoria electromagnetică a luminii și a dedus existența undelor electromagnetice („Tratat de electricitate și magnetism”). Prin cercetările sale de astronomie, a demonstrat că inelele planetei Saturn sunt compuse din particule discrete.

MÁXWELL s. n. (Fiz.) Unitate de flux magnetic. Un maxwell reprezintă fluxul inducției de un gauss, normal pe suprafața de un centimetru pătrat. CIȘMAN, FIZ. II, 339. - Din fr. maxwell, germ. Maxwell.