MAVROFÓR s. m. Voluntar grec din unitățile de elită ale armatei lui Alexandru Ipsilanti. Chehaia-Beg nu lăsase picior de mavrofor. GHICA, S. 21. M-am strecurat în ordia (lagărul) pandurilor cu meșteșug; le-am spus că sînt dintre mavroforii lui Ipsilant. FILIMON, O. I, 271. Fură angajați în bătălia de la Drăgășani, unde corpul lui Oarcă avea să poarte, împreună cu mavroforii, tot greul luptei. OȚETEA, T. V. 302. Nu mai era Aristia bărbatul arătos. . . palicarul falnic din batalionul eroic al mavroforilor. CAMIL PETRESCU, O. II, 231. - Pl.: mavrofori. – Din ngr. μαυροφόρος.