MATURIZA vb. I. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină matur¹ ; a căpăta sau a face să capete seriozitatea omului matur. Mă maturizasem înainte și nu mă mai jucam cu copiii. CAMILAR C.P. 140. ♦ (Urmat de determinări adverbiale) A-și însuși o bogată experiență și un număr mare de cunoștințe; a se dezvolta, a evolua. ♦ F i g. A ajunge într-un stadiu definitiv; a se desăvîrși. 2. Refl. (Tehn.) A ajunge la maturație (2). Hidratul de celuloză rezultat se mărunțește, se lasă un timp oarecare să se maturizeze în vase închise și se tratează cu sulfură de carbon. IONESCU-MUSCEL, FIL. 502. – Prez. ind.: maturizez. – Matur¹ + suf. -iza.