MATRÁȚĂ s. f. (Învechit și regional) Saltea umplută cu păr sau cu lînă. V. m i n d i r, s t r u j a c. 4 perne și 5 feață, un poplon cu lepedeu și mătreață (a. 1811). IORGA, S. D. XII, 221. Doi stupi slabi, patu cu o pilotă, o mătrață (a. 1811). id. ib. 228, cf. LB. De la Peșta pînă în Constantinopol, călătorii mînează în corabie, unde însă sînt paturi destul de bune, mătrațe și toate hainele de pat curate. GT (1 839), 174²/7. Nici sub domnia austriacă n-au dormit românii pe pilote ori madrațe împlute cu fulgi. BARIȚIU, P. A. III, 90, cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., BARCIANU, ALEXI, W. Deasupra mindirului sau a somierei se pune salteaua sau mădrata. BIANU, D. S. 563, cf. ALR II/I MN 137, 3 896/2, 47, 105, 157, 182, 228, 260, A II 12. - Pl. : matrațe. – Și: mătráță, mădráță (pl. mădrețe A II 6), madreáță (ALR II/I MN 137, 3 896/228; pl. madrețe ib.), mădreáță (BIANU, D. S.), mătreáță, mădrásă (ALR II/I MN 137, 3896/105 ; pl. mădrasuri ib.) s. f.; matráț (ALRM I/I h 356), mătrăț (KLEIN, D. 180, LB, CADE, ALRM II/I h 356, A II 6 ; pl. mătrețe ALR II/I MN 137, 3 896/260), madráț (LM, GHEȚIE, R. M., ALEXI W., JAHRESBER. X, 198, ALRM II/I h 357 ; pl. madrațe ALR II/I MN 137, 3 896/182 și madrațuri ib. 3 896/2), mădráț (KLEIN, D. 180, LB), mădrát (ALRM II/I h 357; pl. mădraturi ALR II/I MN 137, 3 896/47) s. n.; mădráțăne (A II 12), madăráțăni (A II 1) subst. pl. – Din germ. Matratze, magh. madrác.