matrață sf [At: (a. 1811) IORGA, S. D. XII, 227 / V: madraț (Pl: ~uri) sn, madrea-, matraț sn, mădrasă (Pl: ~suri) sf mădrat (Pl: ~uri) sn, mădraț sn, mădr~, mădrațăne ssp, madărațări ssp, mădrea~ (Pl: ~drețe), mătraț (Pl: -trețe) sn, măt~, mătrea~ / Pl: ~țe / E: ger Matratze, mg madrác] (Îrg) Saltea umplută cu păr sau cu lână Vz mindir, strujac.