MATRAPAZLÎC s. n. 1. (Învechit) Comerț ilegal (prin mijlocitori). Deci țăranii. . . să vîndă fieștecare lucrurile acele de mîncare însuși ei; iar care va îndrăzni a face matrapazlîc, să se pedepsească (a. 1 776). URICARIUL, XIX, 329, cf. N. A. BOGDAN, C. M. 65. Oricine va strînge vite de negustorie, sau va face matrapazlîc... să aibă a plăti ierbârit după obicei (a. 1 791). ȘIO II_1; 252. 2. (Familiar) Faptă necinstită; șarlatanie, escrocherie, fraudă. Făcuse niște matrapazlîcuri, pentru care i s-a cerut demisia, ca să râmîie om nepătat. DUNĂREANU, N. 175. De la vechea denumire a matrapajilor, a rămas în limba noastră și azi cuvîntul• matrapazlîc, sinonim cu șărlătănie sau escrocherie, N. A. BOGDAN, C. M. 184. A vorbit un ceas încheiat, pomenind toate matrapazlîcurile ce le știa el. V. ROM. februarie 1 955, 254. În complicitate cu încă vreo doi, trei funcționari superiori a făcut niște matrapazlîcuri. ib. aprilie 1 957, 80 ◊ (Cu sens atenuat) „Otilia ... atrăgea ... fete ca Lili pentru Felix, cu care voia să pună la cale cine știe ce matrapazlîcuri”. CĂLINESCU, E. O. II, 152. - Pl.: matrapazlîcuri. – Din tc. matrabazlık.