MATERIALNIC, -Ă adj. (Învechit) Material (I 1). Las lacrămile, postul, rugăciunea, cîtă e materialnică, cîtă și nematerialnică, gînditoare și lui Dumnezeu mai cuviincioasă (a. 1 774). BV II, 208. Tăindu-vă mădulările și aruncîndu-vă în foc materiialnic, nu v-ați lepădat de credința cea fără prihană. MINEIUL (1 776), 56^v1/32, cf. 178^v1/38. În soarele materielnic, el vedea d[u]mnezăirea a înaltului ziditoriu. CRITIL, 14/12, cf. 33/16. Meșteșugul scrisorii. . . o închipuire materialnică. MOLNAR, I. 68/20. Trup materialnic. GRECEANU, Î. 55/12. Lucrurile materialnice. VÎRNAV, l. 131^v/14. Lumea aceasta materialnică are pravilele sale (a. 1828). URICARIUL, III, 10/12. Din aceste sînt alcătuite ființele materialnice. SĂULESCU Î. 26/23. De va cere a să tîlcui vreun obiect care nu ar putea fi înțăles decît prin înfățoșare materialnică a figurii lui, redacția să fie îndatorită de a alătura o zugrăvire litograficească. GT (1839), 67²/40. Suflete. . . Locuind în trup materialnic de lut. CONACHI, P. 202, cf. PONTBRIANT, D. - Pronunțat: -ri-al- – Pl.: materialnici, -ce. – Și: materiélnic, -ă adj. – Materie + suf. -alnic. Cf. rus. материалъный.