MATERIALÍSM (< fr., germ.) s. n. Punct de vedere potrivit căruia lumea este alcătuită în întregime din materie; toate evenimentele, actele și stările de lucruri fie sunt subordonate, fie pot fi reduse complet la obiecte materiale și la conexiunile dintre ele. Forme ale m. se găsesc cel puțin la Democrit și Epicur, care au încercat să descrie procesele naturale și experiența umană prin dispunerea și mișcările atomilor în vid. Ideile materialiste au fost revigorate începând cu sec. 17, în legătura cu noua fizică a lui Galilei și Newton, de către Th. Hobbes, La Mettrie, d’Holbach, acum conturându-se proiectul unei concepții științifice despre lume. M. din sec. 17 și 18 nu admitea însă decât schimbări cantitative ale materiei În sec. 19, Marx și Engels au încercat să înlocuiască vechiul m. calificat drept „mecanicist”, cu propriul lor m. dialectic, potrivit căruia materie și mișcarea ei sunt guvernate de legi obiective (preluate din Hegel): transformarea cantității în calitate, și invers; legea întrepătrunderii contrariilor; legea negării negației. Concomitent, ei au afirmat și un m. istoric, teză după care condițiile economice condiționează viața socială, politică și culturală, primele constituind „baza”, iar ultimele „suprastructura”.