MATEMATICIAN, -Ă s. m. și f. Specialist în matematică; (învechit) matematic¹. Matematician, cel ce știe matematicile. VÎRNAV, L. 137^v/4. Cel mai învățat matematician, sau cel mai isteț filosof. id. F. M. I, 94^r/18, cf. COSTINESCU. Matematecianul ăsta nu îmbătrînește. IBRĂILEANU, A. 15. Se corectă, vrînd, ca matematician înnăscut, să păstreze absolutul numai pentru domeniul matematicei. V. ROM. iulie 1954, 15. Între colectivele de matematicieni și tehnicieni, au loc dese schimburi de experiență. CONTEMP. 1956, nr. 488, 5/5. – Pronunțat: -ci-an. – Pl.: matematicieni, -e. – Și: (rar) matematecián, -ă, (franțuzism învechit) matematisián, -ă s. m. și f. – Din fr. mathématicien.