MATELOT s. m. Marinar. Mateloți sau matrose, adecă vînslari. MOLNAR, I. 322/18. Și urlă-n bucurie văzînd cum se îneacă Matloții-n naufragiu. HELIADE, O. I, 349. De la corăbiile care sînt la Riga au murit 6 căpitani de corabie și 150 de mateloți (lopătari). CR (1 831), 170¹/26. Pe matelot, acestea puțin îl spăimînteazâ. PELIMON, S. 37/1, cf. NEGULICI, BARONZI, I. L. III, 219. Se teme matélotul d-a mărei vijălie. MUREȘANU, P. 54/1, cf. COSTINESCU. Matelot pe vaporul „Vasile Lupu”. DUNĂREANU, CH. 153, cf. N. A. BOGDAN, C. M. 88. În portul blond, bâtrînii mateloți Privesc tăcuți la noii debarcați. MINULESCU, V. 74. Vasul nălucă din legendele mateloților, navigînd . . . spre naufragiul din fiecare miez de noapte. C. PETRESCU, C. V. 7. Sînt așa cum îi vedem prin ilustrații: mateloți bărboși, încinși cu cartușiere. CONTEMP. 1949, nr. 161, 4/1. Pe cap avea. . . o beretă de matelot. CĂLINESCU, S. 9. - Pl.: mateloți. – Și: matlót s. m. – Din fr. matelot.