Definiția cu ID-ul 1253472:
Tezaur
MASRÁF s. n. (învechit) Cheltuială. Unt și miere și alte masrafuri ale tainaturilor (a. 1792). ap. ȘIO II2, 154. Potrivirea iratului cu mastrafu (a. 1816). URICARIUL, I, 334. - Pl.: masrafuri. - Și: mastráf s. n. Din tc. masraf. Cf. bg. масраф.