MASCARADĂ s. f. 1. Petrecere, bal la care participanții sînt deghizați și mascați; ceată de oameni mascați. În cea de pe urmă zi a carnivalului face o strălucită mascaradă, a căria cu pompă suită petrece ulițile politiii cu mare serbare. CR (1834), 351²/12. Jocuri de obște, mascarade și tot feliul de desfătări. F. DUM. I, 40. Ce voluptoasă arătare a fost mascarada aceea. CARAGIALE, ap. CADE. Prin umbra parcului discret, Nu se strecoară mascarade; Și nu s-aud în el tirade Despre-al politicei secret. MACEDONSKI, O. I, 180, cf. ȘĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D. 2. F i g. Acțiune sau atitudine falsă, ipocrită; prefăcătorie, înșelătorie, farsă; înscenare. Cf. NEGULICI, COSTINESCU, ȘĂINEANU, D. U. EI! . . . ce zici de mascarada asta? – Știu și eu ce să zic?... Nuntă! ARDELEANU, D. 167. Grupul de liceeni porni să cînte batjocoritor „veșnica pomenire”, cu glasuri ascuțite și false de mascaradă. REBREANU, I. 297, cf; id. R. II, 117. Ah, mascarada cînd sărbătorisem doi ani de la căsătoria noastră. CAMIL PETRESCU, U. N. 238, cf. id. O. II, 509. Mascarada începea să compromită achizițiile drepte ale timpului. RALEA, S. T. III, 280. El era convins că guvernul, militarii și toată burghezia și-au pierdut capul, din moment ce le-a cășunat. . . să facă mascarada pe care o făceau. PAS, Z. IV, 79, cf. id. L. I, 285. Discursurile despre pace și libertate publicate în fiecare zi în fițuica lui Vîslan nu erau decît o mascaradă. T. POPOVICI, S. 363, cf. V. ROM. aprilie 1954, 23. * E x p r. (Rar) Om de mascaradă = om de nimic; secătură. Om de mascaradă. . . , își spuse, și-i fu rușine de el însuși. CAMILAR, N. I, 153. - Pl.: mascarade. – Și: (rar) mascherádă s. f. BARCIANU. - Din fr. mascarade. – Pentru mascheradă, cf. it. m a s c h e r a t a.