MASALAGIU, masalagii, s. m. (Învechit și arhaizant) Purtător sau aprinzător de masalale. Ne uitam pe ferestre cînd duruiau caleștile, vedeam robi masalagii purtînd pe grătare, în spate, cîrpile muiate în catran. SADOVEANU, O. V 432. Fanaragii, masalagii... pîndeau pe nesocotitul pedestru. NEGRUZZI, S. I 16. În fundul curții se vedeau diferite grupe de masalagii și pungași. FILIMON, C. 58.