MASALA, masalale, s. f. (Învechit) Făclie care arde cu păcură sau rășină și care servea la luminatul străzilor; era folosită de cărăuși la drum etc.; torță, faclă. Umblau cu masalale. Că au fost mai întîi masalale și după ele felinare cu lumînări. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 226. Toți se-ntoarseră pe la casele lor cu făclii și cu masalale. ODOBESCU, S. I 77. Au ieșit, una după alta, caleștile cu masalale. GHICA, S. 10.