MASALÁ s.f. (Învechit) Torță, faclă. 480 lei pe an, cheltuiala la 4 masalale pe toată sara (a. 1776). URICARIUL, XIX, 392. Doao duzine masalale (a. 1790). IORGA, S. D. VIII, 19. Neguțători cu păcură de vînzare, spre a să afla în Craiova pentru, aprinderea masalalilor (a. 1812). DOC. EC. 141. Au ieșit una după alta caleștile cu masalale a spătarului. GHICA, S. 10. Se făcu larmă, se aprinse masalalele. GANE, ap. ȘIO II₁, 250. Toți se-ntoarseră pe la casele lor cu făclii și cu masalale. ODOBESCU, S. I, 77. Lachei în turme, Cu masalale pe stradă, beți. MILLE, V. P. 105. Flăcările afumate ale masalalelor de pe la bărăcile de menagerii. CONV. LIT. XLV, 381. Am făcut odată un chef noaptea, la lumină de masalale. M. I. CARACIALE, C. 152. Trăsură. . . escortată de patru masalale din care curgeau văpăi. KLOPSTOCK, F. 334. Oamenii, care le da mina să plece noaptea prin oraș, umblau cu masalale. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II, 226. Păcura avea multă căutare la oraș, mai ales la București, folosită la unsul osiilor și la făcutul masalalelor. CAMIL PETRESCU, O. II, 27, cf. III, 227. Se iviră oameni cu masalale pregătite. . . și o lumină ca de foc învălui Podul Mogoșoaiei. PAS, L. I, 257. Merg călări înaintea unei carete lungi, cu masalelele. .. râspîndind un miros de rășină și de funii arse. CAMILAR, C. P. 120. Orbul trebuință de mașala n-are (= dacă vrei să ajuți pe cineva, nu-i da lucruri de care nu are nevoie). Cf. ZANNE, P. II, 653. Dă masalaua pe un poponeț, se spune despre omul nechibzuit, care dă un lucru mai bun pe altul mai prost. id. ib. III, 225. ♦ S p e c. (Munt.) Faclă de care se servesc pescarii ca să pescuiască noaptea; (regional) fachie. Cf. ANTIPA, P. 783. Orbit de lumina masalalei, peștele se lipește buimăcit și pironit de fund. ATILA, P. 137, cf. H IV 10. – Pl.: masalale. – Și: masaláuă s. f. BARCIANU. – Din ngr. μασαλᾶς.