MAS s. n. (Mold. și Transilv.) Faptul de a mînca; popas peste noapte; p. e x t. loc de popas peste noapte. Cînd fu la alt mas pre noapte dormind, să veade în vis la loc vederos stînd. DOSOFTEI, V. S. decembrie 236^r/35. Nu era putință să meargă omul pe drumuri. . . de putoarea mare unde se tîmpla masul [lăcustelor]. N. COSTIN, LET. II, 63/10. Fiindu-le masul acolo, iar peste noapte veste de la oaste. . . au venit (începutul sec. XVIII). MAG. IST. II, 160/8. Unde întunearecul îl apuca, acolea popasul și masul își făcu. CANTEMIR, IST. 299, cf. BUDAI-DELEANU, LEX. Are să ne fie masul în pădure. CREANGĂ, P. 128, cf. id. A. 15. Sosește și el în poiana ceea unde-a fost masul ș-al frate-so. F (1883), 171. Într-o zi, la poartă, Bătu. . . O fată de-mpărat, cerînd Un loc de mas. COȘBUC, P. I, 66. Nu prea avem loc de mas. HOGAȘ, M. N. 77. Domnia ta m-aștepți. . . într-un loc pe apa Ozanei, care se cheamă Bradu Mare. Acolo te găsesc și acolo ne-a fi masul. SADOVEANU, O. XIII, 706. Acela li-i masu, Acela-i popasu. MARIAN, D. 115. Ei, măi omule, cum di n-ai găsit nicăiri loc di mas? ȘEZ. VIII, 95, cf. T. PAPAHAGI, M. 224. * E x p r. (învechit) A se așeza de (sau pe) mas sau a cădea la (sau de) mas, a rămînea) cu masul = a petrece noaptea, a mînea (1) S-au așezat acolo de mas. URECHE, LET. I, 183/4. Undea cădea [stolul de lăcuste] la mas, ca albinele de gros dzăcea. M. COSTIN, ap. GCR I, 201/31. (Regional) A-l ajunge (pe cineva) masul = a-l apuca seara sau noaptea într-un anumit loc. Trei zile pe drum mergea. Masu unde-l ajungea? Frunzuliță de brînduș, L-ajunse masu în Ruși. MAT. FOLK. 53. A primi (sau a lăsa pe cineva) de mas = a adăposti, a găzdui (pe cineva) peste noapte. Nu mi-ți primi de mas, căci sînt străină și de departe? MARIAN, NA. 223. Nimerește într-un sat. . . și-ncepu a bate pe la ușile oamenilor, să-l lase de mas. RETEGANUL, P. I, 11, cf. IV, 71, ALR II 4841/219, 386. ♦ Găzduire peste noapte. Au mulțămit. . . pentru mas. SBIERA, P. 124. - Pl.: masuri. – Lat. mansum.