MARȚ², ‼ MARȚI sbst. numai în loc.: a face ~, a bate cu desăvîrșire (la jocul de table); a fi ~, a fi bătut cu desăvîrșire: să te ferească Dumnezeu... să dau un epiec, că ești marț (D.-ZAMF.); pr. ext. a face ~, a lăsa cu totul pe jos, a dovedi, a bate: cu argumentul din urmă, mă făcuse marți (NEGR.); sînt chelneri... cari pot face marți pe un profesor de universitate (CAR.) [it. marcio].