martoniță, martonițe, (matroniță), s.f. – (bot.) Plantă erbacee perenă, cu flori albe sau liliachii, cu miros plăcut (Melissa officinalis). Roiniță, buruiana stupilor, iarba albinelor, iarba roilor (Borza, 1968): „Și te-oi băga-n grădiniță / Sub cel vârf de martoniță” (Bârlea, 1924: 33). – Et. nec.