Definiția cu ID-ul 1253100:
Tezaur
MARTIRICÓN subst. (Grecism învechit) Mărturie, atestare, certificare. Martiricon în scris asupra pricini[i] (a. 1827). FURNICĂ, I. C. 361. - Și: martiricó subst. GÁLDI, M. PHAN. 207. – Din ngr. μαρτυρικόν.
MARTIRICÓN subst. (Grecism învechit) Mărturie, atestare, certificare. Martiricon în scris asupra pricini[i] (a. 1827). FURNICĂ, I. C. 361. - Și: martiricó subst. GÁLDI, M. PHAN. 207. – Din ngr. μαρτυρικόν.