MARTINSON, Harry Edmund (1904-1978), poet suedez. Lirică străbătută de obsesia peregrinării (văzută ca o condiție esențială a existenței), de experiența naturii și, îndeosebi, a mării („Corabia fantomelor”, „Nomad”). Poeme cosmice („Aniara”); romane autobiografice („Călătorii fără țintă”, „Drumul către Klockrike”, „Capul Bunei Speranțe”). Eseuri politice în care condamnă totalitarismul („Realitatea care ucide”). Premiul Nobel pentru literatură (1974), împreună cu E. Johnson.