Definiția cu ID-ul 502525:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
martac (martaci), s. m. – Par, țăruș. Tc. mertek „lemn fasonat” (Șeineanu, II, 249; Berneker, II, 38; Tiktin; Lokotsch 1458), cf. bg. martak. – Der. mărtăci, vb. (a pune bîrne la acoperiș).