Definiția cu ID-ul 1214342:

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Marta Prenume feminin astăzi la modă, Marta corespunde numelui arameean Márta, purtat de sora lui Lazăr și a Mariei din Betania. Corespunzînd subst. fem. martā (masc. mār) „stăpînă, doamnă”, Marta are aceeași semnificație ca → Despina; Domnica (→ Dominic); Chirița (→ Chiriac) sau Chiajna (aceste similitudini în onomastica unor popoare diferite ca apartenență lingvistică probează un fapt interesant și anume identitatea sferelor semantice cărora le-au aparținut, la origine, numele de persoană, lucru deosebit de important pentru etimologie: sensul inițial al unui antroponim trebuie, în general, să se încadreze într-o sferă de semnificații relativ limitată, deși teoretic, orice cuvînt poate fi folosit cu valoare personală). Redat în greacă și latină prin Martha, numele biblic apare frecvent în epoca imperială, este purtat apoi de cîteva martire și sfinte, iar prin intermediul cultului acestora se răspîndește în Europa. La Roma, Martha era cunoscut însă chiar din epoca republicană, dar dacă cele două apariții – într-o inscripție din sec. 3 î.e.n. și la Plutarh, ca nume al unei profetese siriene ori ebraice – nu ne conving că numele era folosit și de femeile romane, aceste atestări oferă indicații asupra vechimii și răspîndirii numelui. Preluat din greacă de către slavi (în 1484 numele apare în pomelnicul de la Horodiște), Marta ajunge și la noi prin sec. 15, forma moldovenească Marfa explicîndu-se prin influența slavă răsăriteană (dat fiind că Marta este un nume frecvent la maghiari, pentru prezența numelui în Transilvania și chiar Moldova poate fi invocat și un intermediar latino-catolic). ☐ Fr. Marthe, engl. germ. Martha, it., magh., bg., rus. Marta.