Marsyas m. Mit. păstor jupuit de viu de Apollon, fiindcă se luase la întrecere cu dânsul în flaut.

Marsyas, silen originar din Phrygia. Marsyas a inventat fluierul (sau – într-o altă versiune – a găsit fluierul inventat de Athena, dar pe care apoi zeița îl aruncase) și, socotind că instrumentul său cînta neîntrecut de frumos, l-a provocat la întrecere pe însuși Apollo. Zeul s-a învoit, cu condiția ca cel învins să se supună pedepsei dictate de învingător. Întrecerea a început și, îndoielnică la început, victoria a revenit în cele din urmă lui Apollo. Drept pedeapsă pentru trufia sa necugetată, zeul l-a legat pe Marsyas de crengile unui copac și l-a jupuit de piele. Mai apoi, domolindu-i-se mînia, s-a căit de fapta sa crudă și l-a transformat într-un rîu.

MARSYAS (în mitologia greacă), satir din Frigia. A inventat flautul (sau a găsit flautul aruncat de Atena) și l-a provocat la o întrecere muzicală pe Apolo. Fiind învins, pentru a i se pedepsi cutezanța, a fost jupuit de viu de către zeu.