MARONÍȚI (< fr. {i}; {s} n. pr. Maron, legendarul întemeietor al credinței). Adepți ai unei biserici monotelite catolice orientale din Siria și Liban, constituită în sec. 5, într-un patriarhat autonom, în jurul mănăstirii Saint-Maron (aproape de Antiohia). Unită cu Roma în sec. 12, când riturile lor au suferit influența latină; organizarea actuală datează din 1736, când a avut loc sinodul de la Mont-Liban. Limba liturgică este siriaca. Estimați la 1,5 mil. credincioși (c. 50% în Liban, iar restul în Africa și America).