MARNÓS, -OÁSĂ adj. (Despre soluri) Care conține marnă, bogat în marnă, alcătuit din marne; care are caracterele marnei. La partea superioară a calcarelor masive se dispun calcare, din ce în ce mai marnoase, care cuprind o extrem de bogată faună de amoniți. ONCESCU, G. 69. Depozitele pliocene din Depresiunea Transilvaniei. . . au, în general, un facies marnos predominant. MG I, 133. - Pl.: marnoși, -oase. - Și: (rar) mărnós, -oásă adj. CADE. – Marnă + suf. -os.