MARMURĂ (pl. -ri), † Olten. MARMURE (CANT.) (CIAUȘ.) (GR.-N.) (VÎRC.) sf. 1 Piatră calcară, mai adesea de culoare albă ca zăpada, alteori cenușie sau colorată divers și străbătută de vine de diferite colori; e foarte vîrtoasă și se poate lustrui: vine albastre se trăgeau pe fața ei albă ca o marmură vie (EMIN.); baia era pardosită cu tot felul de ~ lustruită (ISP.) ¶ 2 Bucată de marmură cioplită și lustruită ¶ 3 Statue de marmură ¶ 4 Ⓕ Suprafață netedă ca a marmurei: pe marmura vînătă a apei, luna cerne o pulbere de argint (VLAH.) [lat. marmŏrem].