2 intrări
13 definiții

Explicative DEX

mărliță sf vz mârliță2

mârlit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: mârlit1] (Pop) 1 (D. animale) Împerecheat. 2 (Trv) Care a întreținut relații sexuale.

mârliță1 sf [At: CADE / Pl: ~țe / E: mârli + -iță] (Reg) 1 Oaie aptă pentru reproducție. 2 (Dep) Femeie depravată.

mârliță2 sf [At: ANTIPA, F. I, 213 / V: măr~ / Pl: ~țe / E: nct] (Mun) 1 Știucă mică. 2 Pui de știucă Si: mârloaie.

mărliță f. știucă mică. [Și mârloae; origină necunoscută].

Enciclopedice

MÂRLÍȚĂ s. f. (Reg.) Știucă.

Sinonime

MÂRLIȚĂ s. v. știucă.

mârliță1 s.f. (iht.; reg.) 1 <reg.> mârloaie. Știucii mici sau puiului de știucă i se spune, prin Muntenia, mârliță. 2 v. Știucă (Esox lucius)

mârliță2 s.f. (reg.; deprec. sau peior.) v. Cocotă. Demimondenă. Depravată (v. depravat). Desfrânată (v. desfrânat). Destrăbălată (v. destrăbălat). Dezmățată (v. dezmățat). Femeie de moravuri ușoare. Femeie de stradă. Femeie ușoară. Imorală (v. imoral). Prostituată. Rufiană (v. rufian). Stricată (v. stricat).

mîrliță s. v. ȘTIUCĂ.

Tezaur

MĂRLÍȚĂ s. f. v. mîrliță2.

MÎRLÍȚĂ1 s. f. (Regional) 1. Oaie aptă pentru reproducție. Cf. CADE, ȘEZ. V, 106. Se dau berbecii la un loc cu oile pînă ce berbecele își găsește acolo singur „mîrlița”. CHEST. V/78, cf. MAT. DIALECT, I, 285. 2. Epitet pentru o femeie stricată. Cf. BUL. FIL. XI-XII, 475. – Pl.: mîrlițe. – Mîrli + suf. -iță.

MÎRLÍȚĂ2 s. f. (Prin Munt.) Știucă mică, pui de știucă; (regional) mîrloaie. Pescarii din jud. Ialomița și Ilfov, de pe malul Dunării, mai zic la știuca mică și mîrlița sau mîrloaie. ANTIPA, F. I. 213, cf. id. P. 783, ATILA, P. 504, BĂCESCU, P. 29. - Pl.: mîrlițe. - Și: mărlíță s. f. ȘĂINEANU, D. U. – Etimologia necunoscută.

Intrare: mârlit (adj.)
mârlit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mârlit
  • mârlitul
  • mârlitu‑
  • mârlită
  • mârlita
plural
  • mârliți
  • mârliții
  • mârlite
  • mârlitele
genitiv-dativ singular
  • mârlit
  • mârlitului
  • mârlite
  • mârlitei
plural
  • mârliți
  • mârliților
  • mârlite
  • mârlitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: mârliță
mârliță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mârliță
  • mârlița
plural
  • mârlițe
  • mârlițele
genitiv-dativ singular
  • mârlițe
  • mârliței
plural
  • mârlițe
  • mârlițelor
vocativ singular —
plural —
mărliță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)