marijuana [At: DEX / P: ~ri-hua~ / Pl: ~ne / E: sp, fr marijuana] 1 Stupefiant asemănător cu hașișul, extras din frunzele unei specii de cânepă. 2 Doză de marijuana (1).

MARIJUANA s.f. Stupefiant foarte răspîndit în America, extras dintr-o specie de cînepă exotică. V. hașiș. [Pron. ma-ri-hua-na. / < sp. marijuana].

MARIJUANA HUA-NA/ s. f. stupefiant dintr-o specie de cânepă exotică. (< sp. marijuana)

marijuana s. f. Amestec de frunze și flori uscate de cânepă indiană, folosit ca stupefiant ◊ „Ei s-au făcut vinovați de introducerea în Suedia a unor masive cantități de hașiș, marijuana și chiar heroină.” Sc. 12 VII 77 p. 6; v. și Cont. 14 XII 79 p. 4; v. și canabis, canabicultor, halucinogen (1967) [pron. marihuana] (din sp., fr., engl. marijuana; DMN, PR 1950; D. Am.; El. Toma în E.R. p. 472473, T. Sandru Olteanu în SCL 5/78 p. 609610; DEX, DN3)

MARIJUANA [pr.: marihuana] f. Stupefiant obținut din frunzele unei specii de cânepă. [G.-D. marijuanei; Sil. -jua-] /Cuv. sp.

marijuana [j pron. sp. h] (desp. -jua-) s. f., g.-d. art. marijuanei

marijuana (hisp.) [j pron. h] (-jua-) s. f., g.-d. art. marijuanei

marijuană s. f. (pl. – )

MARIJUÁNA [marihuána] (cuv. sp.) s. f. Stupefiant asemănător hașișului prin efecte și utilizări, preparat din florile și frunzele uscate de cânepă indiană (Cannabissativa var. indica) și folosit sub formă de țigarete.

MARIJUANA iarbă, Mari, Maria, Marie, Marie-Jeanne, proiectul verde, verde.