mariță sf [At: VARONE, D. / V: măr~ / Pl: ~e / E: Marița] 1 (Fam) Servitoare. 2 (Mun) Trăgătoare pentru cizme. 3 (Reg; art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 4 (Reg; art.) Melodie după care se execută marița (3).

măriță² sf vz mariță

MARIȚĂ s. v. femeie de serviciu, servitoare, slugă, slujnică.

mariță s.f. 1 (fam.) v. Femeie de serviciu. Servantă. Servitoare (v. servitor). Slujnică (v. slujnic). 2 (reg.) v. Trăgătoare (v. trăgător).

mariță s. v. SERVITOARE. SLUGĂ. SLUJNICĂ.

mariță, marițe, s.f. (reg.) 1. servitoare. 2. trăgătoare pentru cizme. 3. dans popular.

MARÍȚĂ s. f. 1. (Familiar) Servitoare. 2. (Prin nord-vestul Munt.) Trăgătoare (pentru cizme), L. ROM. 1959, nr. 5, 76. 3. (Regional) Numele unui dans popular. Cf. VARONE, D., H V 408, XI 290. – Pl.: marițe. - Și: (3) măríță s. f. H XI 390. – De la n. pr. Marița.

MĂRÍȚĂ² s. f. v. mariță.